Blog

Caii sunt consideraţi cele mai nobile creaturi şi este şi uşor de înţeles de ce, ne-au dus oriunde am vrut, inclusiv pe câmpurile de luptă (pe strămoşii noştri). Potrivit diverselor surse ştiinţifice, aceste animale au fost cei mai buni prieteni ai oamenilor între anii 4.000 – 2.000 î. Hr.

Mai jos puteţi afla o serie de curiozităţi despre aceste animale fascinante :

1. Caii au cei mai mari ochi dintre toate animalele terestre.

2. Un cal poate alerga la numai câteva ore după naştere.

3. Pentru o perioadă, oamenii au crezut că aceste animale sunt oarbe. Caii nu sunt orbi, pot însă distinge mai bine galbenul şi verdele decât purpuriul şi violetul.

4. Dinţii unui cal ocupă o zonă mai mare în cap decât creierul.

5. Sexul caiilor poate fi stabilit şi după numărul de dinţi: masculii au 40, în timp ce femelele au 36.

6. Copitele de cal sunt făcute din aceeaşi proteină care se află în părul şi unghiile oamenilor.

7. Caii se simt confortabil şi mai în siguranţă atunci când sunt căraţi în remorci în care se pot orienta cu spatele, însă preferă deschizăturile în pereţi, pe unde pot scoate capul afară.

8. Un cal poate dormi atât în poziţia culcat, cât şi în picioare.

9. Cel mai longeviv cal ar fi fost „Old Billy”, care a trait timp de 62 de ani în secolul XIX, în Statele Unite ale Americii.

10. Datorită faptului că ochii unui cal sunt plasaţi în părţile laterale ale capului, aceste animale sunt capabile să vadă la 360 de grade simultan.

11. Cea mai rapidă viteză de sprint a unui cal înregistrată până în prezent a fost de 88 km pe oră. Marea majoritatea a cailor înregistrează în galop o viteză de circa 44 km/oră.

12. Caii îşi folosesc urechile, ochii şi nările pentru a-şi exprima starea de spirit. De asemenea, îşi comunică sentimentele prin expresii faciale.

13. Atunci când se află în grupuri, caii nu se vor întinde pe jos în acelaşi timp, deoarece cel puţin unul dintre ei trebuie să poată vedea potenţialele pericole care îi pândesc şi să îşi alerteze companionii.

14. Creierul unui cal adult cântăreşte circa 624 de grame, aproximativ jumătate din cel al unui om.

15. Caii sunt onoraţi în multe culturi, deseori fiind asociaţi cu victoriile obţinute în războaie (de exemplu în China).

16. Caii nu pot vomita.

17. Există o singură specie de cal domestic, dar în jur de 400 de rase diferite, care sunt specializate în anumite sarcini, de la tragerea vagoanelor până la curse.

18. Toţi caii sunt erbivori.

19. Un cal poate vedea noaptea mult mai bine decât oamenii, însă are o perioadă mai lungă de adaptare a ochilor de la lumină la întuneric şi invers.

20. Primul cal clonat a fost din rasa Haflinger, în Italia, în anul 2003.

21. În general, caii sălbatici se adună în grupuri de 3 până la 20 de animale. Un armăsar conduce grupul, care este format din iepe şi mânji. Când tinerii masculi ajung la vârsta de aproximativ doi ani (devin colţi) sunt alungaţi din grup de către armăsar. Colţii se plimbă împreună cu alţi masculi tineri, până când îşi pot aduna propria trupă de femele.

22. Oamenii de ştiinţă cred că primul strămoş cunoscut al calului a trăit în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani. Acest cal preistoric a fost denumit Eohippus şi avea patru degete căptuşite pe picioarele din faţă şi trei degete căptuşite pe picioarele din spate.

23. Caii beau cel puţin 95 de litri de apă pe zi (mai mult în zonele cu climă mai caldă).

24. Caii au 16 muşchi în fiecare ureche, permiţându-le să-şi rotească urechile la 180 de grade.

25. Copita tăiată a unui cal poate să se refacă complet între 9 şi 12 luni.

A trecut mult timp de când

omul a domesticit calul. Din acel moment a devenit prietenul nostru loial. Evident, el are de asemenea, instinctele sale naturale, dar stabilește o legătură speciala cu omul. Dar păstrează o “doza sănătoasă” de neîncredere în om… în cazul în care legătura de încredere dispare brusc.

De multe ori noi se întâmplă să fim în fața unor minuni ale naturii, care se poate întâmpla oricând, având ca fundal o noapte de iarnă, vară, toamnă sau de primăvară. Un moment magic, momentul când vedem în fata ochilor un mânz abia născut, fragil, inocent, complet orb care încă nu cunoaște lumea în care a venit. Lipsit de apărare, bazându-se doar de protecția oferita de mama și instinctul matern al acesteia. După aproximativ o oră începe să privească în jurul sau și începe să mănânce alăptat de mama sa.

Dar cum se ajunge la acest moment minunat?

Unsprezece luni, atât durează perioada de gestație, înainte de momentul magic. Unsprezece luni de atenție, îngrijire și afecțiune mamei și apoi vine momentul mult așteptat: nașterea noul mânz. Emoțiile acestui moment îi cuprinde pe cei prezenți, indiferent de vârsta și sex, care aistă la acest eveniment. Cu toate că se repetă, nu este niciodată la fel, mereu sunt prezente emoții noi.

A trecut mult timp de când omul a domesticit calul. Din acel moment a devenit prietenul nostru loial. Evident, el are de asemenea, instinctele sale naturale, dar stabilește o legătură speciala cu omul. Dar păstrează o “doza sănătoasă” de neîncredere în om… în cazul în care legătura de încredere dispare brusc. Ca și femeile, iepele, au un puternic instinct matern. Din acesta cauza, de multe ori, mama renunță la poziția ideala pentru a da naștere, întinsa pe o parte, și alege să dea naștere în picioare, astfel încât să poată verifica mai bine ce se întâmplă și a nu lasă nimic la voia întâmplării și a fi sigură ca mânzul ei nu pățește nimic și dacă ceva nu merge conform planului este pregătită sa îl apere. În mod normal, poziția ideală este întinsă pe o parte, care permite o repoziționare corecta a fătului în uter, în cazul în care în cele unsprezece luni de gestație el s-a mișcat din poziția corectă.

Persoanele care au fost suficient de norocoase pentru a asista la acest miracol, știu cât de greu este și de cât timp este nevoie. De multe ori pare că se va întâmpla, dar nu este așa, și când nu te aștepți mai putin, se rupe “apa” și lichidul amniotic din primul “sac” care îl cuprinde pe mânz, începe sa iasă. De îndată ce mama începe să împingă, se vor vedea membrele și capul, se va rupe cel de-al doilea “sac” care conține lichidul gălbui.

Procesul va continua pana când el va lasă pântecul mamei și va intra pe deplin în lumea noastră. Uneori unui crescători din lipsa de experiență sau răbdare încearcă sa “îl ajute” pe mânz trăgând-ul de picioare. Atenție!… această atitudine este riscanta atât pentru mamă cât și pentru mânz și poate provoca leziuni la nivelul membrelor anterioare. În momentul când procesul de naștere s-a încheiat și mânzul este “afara” iapa se va relaxa și va aștepta ca fiul său să se ridice în acest mod rupând cordonul ombilical, la fel ca noi oamenii care timp de 9 luni mama ne oferă protecție totala.

Mici și lipsiți de apărare

Abia născut va cântări aproximativ 50 de kg, o crenguță în comparație cu mama sa sau un cal adult, în general. El va avea nevoie de apărare și de hrana(primul lapte al mamei) așa cum se întâmplă la o femeie care, după naștere hrănește alăptând fiul ei pentru prima dată. Este necesar ca iapa sa dea naștere în locul unde a petrecut ultimile luni de sarcina și nici după ce a fătat, ea și mânzul, sa nu fie transferați în alt loc pentru ca în laptele mamei se găsesc anticorpii de care are nevoie mânzul și sunt specifici acelei zone. Din păcate, chiar și pentru caii nou născuți, există riscul de a fi afectați de boli. Bacteriile pot intra prin gura, dar de asemenea, și prin cordonul ombilical, afectând articulațiile mânzului și provoacă poliartrita. În trecut, aceasta infecție afecta număr mare de exemplare provocând moartea mânzului. Acum, datorită studiilor științifice și evoluției medicale suntem capabili de a preveni acest tip de patologie, în majoritatea cazurilor. Aproximativ după o oră de la naștere, mânzul va merge la mamă pentru a fi alăptat și la început va fi foarte des.

Se poate întâmpla, dacă iapa este la prima naștere, sa fie putin neîncrezătoare și sa vadă aceasta situație în mod suspect și nu va acceptă mânzul la alăptare. Dar acest tip de situație este foarte rar și temporar. În cele mai multe cazuri, după ce iapa adulmecă mânzul și situația revine la starea de normalitate. Problemele apar atunci când mama nu supraviețuise la naștere, iar alte iepe nu vor fi dispuse sa alăpteze un mânz care nu este al lor. Dar și în aceste situații exista soluții. De obicei se mânzul este udat cu lichidul amniotic sau direct cu lapte de la mama adoptivă încercând sa inducă în iapa ideea ca mânzul este al ei. Dacă primele doua soluții nu dau rezultate se pot folosi creme speciale pentru a anihila mirosul mamei naturale și în acest mod sa fie acceptat de mama adoptiva. Atunci când nu există nici o iapa care sa poată alăpta mânzul, se va folosi lapte degresat, folosind o sticla simpla cu biberon până când acestea vor fi în măsură să bea dintr-un castron. Există, și instituții, care se ocupa de mânzii rămași fără mamă. De exemplu în Anglia există “National Foaling Bank” unde li se oferă o locuințe temporare și îngrijirile necesare la peste o 100 de mânzi și ponei aflați în dificultate.

După 60 de minute

După ce a dat naștere, mânzul va trăi în armonie deplină cu mama lui. După circa trei luni, va începe un proces de înțărcare graduală oferindu-i și lui rații de ovăz. În acest moment mânzul va începe să crească desantându-se gradual de mama lui pana când va împlini 6 luni când va începe viața pe “cont propriu”. Viața este un miracol pentru oameni și în acelaș mod pentru animale. Este foarte frumos să asiști la nașterea unui mânz și să îl vezi cum creste. “A naște și “a creste” sunt doua verbe, care aparent sunt diferite, dar dau naștere la o cantitate enorma de emoții și sentimente. Evident, în ceea ce privește animalele, în acest caz caii, nu este o relație tipica de iubire ci mai degrabă o relație bazată pe sentimente, descoperire, joaca și decizii pe care tu le ei pentru binele prietenului tău cabalin. Nașterea unui cal, sau orice ființă umana, este un miracol al vieții care iți dăruiește infinite emoții de diferite intesități pentru fiecare dintre noi.

După ce a dat naștere, mânzul va trăi în armonie deplină cu mama lui. După circa trei luni, va începe un proces de înțărcare graduală oferindu-i și lui rații de ovăz. În acest moment mânzul va începe să crească desantându-se gradual de mama lui pana când va împlini 6 luni când va începe viața pe “cont propriu”. Viața este un miracol pentru oameni și în acelaș mod pentru animale. Este foarte frumos să asiști la nașterea unui mânz și să îl vezi cum creste. “A naște și “a creste” sunt doua verbe, care aparent sunt diferite, dar dau naștere la o cantitate enorma de emoții și sentimente. Evident, în ceea ce privește animalele, în acest caz caii, nu este o relație tipica de iubire ci mai degrabă o relație bazată pe sentimente, descoperire, joaca și decizii pe care tu le ei pentru binele prietenului tău cabalin. Nașterea unui cal, sau orice ființă umana, este un miracol al vieții care iți dăruiește infinite emoții de diferite intesități pentru fiecare dintre noi.